Turist în orașul meu

By | 16 septembrie 2016

Ieri am înțeles o chestie foarte faină. Că povesti frumoase sunt peste tot, trebuie doar să am timp la dispoziție și răbdarea de a asculta. Bineînțeles, trebuiesc puse și întrebările potrivite, însă am învățat asta singur de când trebuia să fac interviu de tip povestea vieții – intelectualul satului, la sociologie.

Revenind, vă las cu vreo 30 de fotografii de azi și cuvinte care să le însoțească. 

La 16:00 eram pe Republicii și nu știam încotro să o iau. Am fotografiat clovnul ăsta 


Am intrat într-un gang și am găsit acolo casa de mai jos, cu scripete. Și mâța aia curioasă. Acolo am vorbit și cu proprietara buticului Biarra. Mi-a zis că din cauza mall-ului Coresi, vânzările sunt tot mai slabe și că în curând o să închidă. Numele e un fel de combinație de litere din numele și prenumele ei. Nu mi le-a și spus și am crezut că pe baza numelui buticului, o să îl aflu cu ea de față (nu e nimic cu Bianca). M-am înșelat. Nu a vrut să mă lase să o fotografiez. Îi observa pe cei doi bărbați care transformau o bucătărie mai mare într-una mai mică și o baie în apartamentul ei. Până acum avea doar o toaletă, în anexa din gang.



După ce-am ieșit din gang m-am reîntâlnit cu Adelina. Ca să se lege povestea, las aici și cum am întâlnit-o ieri 

I first stopped just to ask her for a picture, which Adelina agreed. But then I felt the need to give back and so I told her to prepare me a coffee as she’d like. She was reading Anna Karenina, from an old edition, borrowed. And then we talked and talked and talked. I lost the track of time for more than an hour. 22, she’s from Câmpina, and recently finished the university for commerce and tourism. She’s been working here for two months and she’s loving it. In a good day she sells up to 300 euros, while on a bad day, 100 euro. She’d like to open her own tea house in two or three years in her city. Asked her if she has a boyfriend and hesitated. I gave her my copy of the current number of @decatorevista because I am sure that she’ll enjoy it. She was surprised that I could ask so many questions, and I think I got here with practice in the past months. In English, the name of the coffee house means Tailoring coffee. You can check more #tudorsstories #nofilter #story #storytime #theportraitpr0ject #portrait #pursuitofportraits #postthepeople #visualauthority #featureacreature #portraitphotography #portraitpage #portraitmood #featuremeofh #smile #thevisualvogue #bookworm

A photo posted by Tudor Crețu📱 (@tudorcretu) on


Ne-am oprit în Piața Sfatului și i-am povestit cum a vrut să mă dea afară aseară la 17:45 persoana care avea grijă de Casa Sfatului de la etajul 1, că muzeul nu e cafenea, ca să stau acolo pe una dintre bănci, în gândurile mele și că nu e un comportament normal ce făceam. Dacă n-aș fi plătit bilet..


De acolo am mers împreună spre sinagoga din Brașov, sperând să o găsim deschisă. Până acolo, am vizitat galeria de tablouri a lui Gheorghe Corneanu.

I didn’t expect to meet Adelina again today while wanderlusting, but we met. You can see her and a description of her on the yesterday photo, while she was reading Anna Karenina at work. We walked for about four hours like some tourists in our city. While wandering we entered this beautiful gallery too and met Gheorghe Corneanu. Painter, born in 1943 in Botoșani, Moldova, came to Brașov to learn arts in 1962. I asked him about nephews and sadly, he told us that his only daughter had a deception in love and never got married. He sais that you should choose one time in life a wife, but take the best decision. After him, marriage is split into two parts. The love part, a few years, and the pitty-humble part, where after you know your partner for some time, you respect him/her more and more, do compromises and try to have a happy marriage while raising children. I asked him at what age started painting. And started telling another beautiful story about his mother while she was pregnant when she had to deliver food for the workers in the fields that she stopped a lot on the way. She was enjoying those many and beautiful flowers and asking herself what her child would become. He said he was a painter unborn being. He sells a picture for 200 or 300 euros. Started the gallery at the first of September, but didn’t had one buyer yet. He supposed that we were together and promised us a painting after the wedding. I asked him to pose himself but refused and did a compromise only if I’d picture him with Adelina by his side. #nofilter #story #storytime #theportraitpr0ject #portrait #pursuitofportraits #postthepeople #visualauthority #featureacreature #portraitphotography #portraitpage #portraitmood #featuremeofh #smile #thevisualvogue You can check more #tudorsstories

A photo posted by Tudor Crețu📱 (@tudorcretu) on

Sinagoga era închisă, dar am putut intra în curte 

De acolo am ajuns repede pe Strada Castelului, parcă aș fi vrut să o vizitez pe Victorița. Am stat în chirie cu cel mai bun prieten la ea două luni. Atât am rezistat. 

This house is a piece of memory. When I got kicked out from the college dorm, in October 2011, I moved here with my best friend. We only could resist for two months. The old woman who owns the 4 rooms apartment from the first floor, Victoria, took us a lot of money for the rent and utilities of one room. But even if we paid a lot, because of the old structure, the height of around 3.5 meters and the poor isolated windows (it’s in the exact condition like then – the two ones on the left) it was cold everyday. If this wasn’t enough, she used to search through our things and kept giving advices on our lives. I swore then that I would never live again with the host in the same building. The apartament is still for sale, as it was then if you’re interested, Cerbului 36, Brașov. 🏠 #architecture #archilovers #oldbuilding #oldhouse #building #personal #photography #lines #perspective #city #Brașov #buildingsofbrasov #ig_brasov #ig_romania #tudorsstories #nofilter

A photo posted by Tudor Crețu📱 (@tudorcretu) on

Nu am mai sunat la ușa Victoriei, însă, am putut găsi afișul ăsta în geam.


Am coborât pe Cerbului. Casa cu icoană, 1713.


Casă pătrată pe Castelului.


Gang în partea stângă de unde am făcut fotografia de mai sus


O pauză 


Alte ganguri pe Nicolae Bălcescu 



Puțină istorie. „În această casă situată pe strada Nicolae Bălcescu nr.40 s-a născut în anul 1498 marele umanist sas Johannes Honterus. Fiul unui pielar de pe strada Neagră (a tăbăcarilor), a devenit cel mai cunoscut personaj al Brașovului medieval. Autorul primei hărți a Transilvaniei, al cărților întitulate Garmatici Latine și Descrierea Lumii, întemeietorul tipografiei și școlii superioare din Brașov, fondatorul primei mori de hârtie din România a avut un bagaj important de cunoștințe. S-a perfecționat în școli austriece și germane, și a devenit reformatorul bisericii săsești. În 1544 este ales de către magistratul orașului prim preot al Brașovului. Cinci ani mai târziu moare, și este înmormântat în Biserica Neagră.”


Tablou, într-un hol


Casa cu ochi, care-mi amintește de Sibiu 


Casa Rozelor, Bistro de l’Arte și Piața Enescu



Gang în Piața Sfatului


Lup dacic, sculptură de vânzare 

Maramureșenilor 


Republicii, cu muzică grecească și gesturi omenești. Cred că ai să râzi, dă play.


M-am despărțit de Adelina la stația de la teatru. Nu a mai făcut niciodată asta. I-a plăcut. S-au copt strugurii.


Dacă vrei să faci și tu așa ceva, ia-ți câteva ore libere și încearcă să deschizi uși. Dacă nu sunt încuiate, îndrăznește.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *