Ieri am înțeles o chestie foarte faină. Că povesti frumoase sunt peste tot, trebuie doar să am timp la dispoziție și răbdarea de a asculta. Bineînțeles, trebuiesc puse și întrebările potrivite, însă am învățat asta singur de când trebuia să fac interviu de tip povestea vieții – intelectualul satului, la sociologie.
Revenind, vă las cu vreo 30 de fotografii de azi și cuvinte care să le însoțească.
La 16:00 eram pe Republicii și nu știam încotro să o iau. Am fotografiat clovnul ăsta
Am intrat într-un gang și am găsit acolo casa de mai jos, cu scripete. Și mâța aia curioasă. Acolo am vorbit și cu proprietara buticului Biarra. Mi-a zis că din cauza mall-ului Coresi, vânzările sunt tot mai slabe și că în curând o să închidă. Numele e un fel de combinație de litere din numele și prenumele ei. Nu mi le-a și spus și am crezut că pe baza numelui buticului, o să îl aflu cu ea de față (nu e nimic cu Bianca). M-am înșelat. Nu a vrut să mă lase să o fotografiez. Îi observa pe cei doi bărbați care transformau o bucătărie mai mare într-una mai mică și o baie în apartamentul ei. Până acum avea doar o toaletă, în anexa din gang.
După ce-am ieșit din gang m-am reîntâlnit cu Adelina. Ca să se lege povestea, las aici și cum am întâlnit-o ieri
Ne-am oprit în Piața Sfatului și i-am povestit cum a vrut să mă dea afară aseară la 17:45 persoana care avea grijă de Casa Sfatului de la etajul 1, că muzeul nu e cafenea, ca să stau acolo pe una dintre bănci, în gândurile mele și că nu e un comportament normal ce făceam. Dacă n-aș fi plătit bilet..
De acolo am mers împreună spre sinagoga din Brașov, sperând să o găsim deschisă. Până acolo, am vizitat galeria de tablouri a lui Gheorghe Corneanu.
De acolo am ajuns repede pe Strada Castelului, parcă aș fi vrut să o vizitez pe Victorița. Am stat în chirie cu cel mai bun prieten la ea două luni. Atât am rezistat.
Nu am mai sunat la ușa Victoriei, însă, am putut găsi afișul ăsta în geam.
Am coborât pe Cerbului. Casa cu icoană, 1713.
Casă pătrată pe Castelului.
Gang în partea stângă de unde am făcut fotografia de mai sus
O pauză
Alte ganguri pe Nicolae Bălcescu
Puțină istorie. “În această casă situată pe strada Nicolae Bălcescu nr.40 s-a născut în anul 1498 marele umanist sas Johannes Honterus. Fiul unui pielar de pe strada Neagră (a tăbăcarilor), a devenit cel mai cunoscut personaj al Brașovului medieval. Autorul primei hărți a Transilvaniei, al cărților întitulate Garmatici Latine și Descrierea Lumii, întemeietorul tipografiei și școlii superioare din Brașov, fondatorul primei mori de hârtie din România a avut un bagaj important de cunoștințe. S-a perfecționat în școli austriece și germane, și a devenit reformatorul bisericii săsești. În 1544 este ales de către magistratul orașului prim preot al Brașovului. Cinci ani mai târziu moare, și este înmormântat în Biserica Neagră.”
Tablou, într-un hol
Casa cu ochi, care-mi amintește de Sibiu
Casa Rozelor, Bistro de l’Arte și Piața Enescu
Gang în Piața Sfatului
Lup dacic, sculptură de vânzare
Maramureșenilor
Republicii, cu muzică grecească și gesturi omenești. Cred că ai să râzi, dă play.
