Dacă alergi, de ce alergi?
Eu n-am un răspuns pentru mine. Sau nu unul bine conturat. M-a inspirat însă foarte mult Andrei Roșu anul trecut și mi-am spus că dacă el a putut face asta, aș putea și eu.
M-am antrenat începând cu luna mai și ajunsesem în șase săptămâni să pot alerga 15 kilometri fără întrerupere. În momentul ăla mi-am dat seama că suntem cu mult mai puternici decât ne-am imaginat vreodată.
Și mi-am setat un țel atunci, să fac un ultra triatlon în 2020. Dacă vrei să faci ceva, începe cu un scop de neatins. Chiar dacă va părea irealizabil, tot o să poți să faci 10-20, de ce nu 100% din el până la momentul propus.
Am început cu alergatul și în scurt timp mi-am cumpărat și o bicicletă. Probabil că dacă aș fi gasit și o soluție pentru înotat în Brașov, aș fi rămas dedicat scopului.
În februarie am vrut să continui antrenamentele, dar la câteva săptămâni am simțit un sentiment de frustrare. Erau zile în care nu reușeam să ajung să alerg sau nu aveam plăcere. Pentru că se întâmplase asta deja de câteva ori și eram dat peste cap mare parte din zi atunci când se întâmpla asta, am renunțat.
Cu toate că mă gândeam că n-o să mai alerg, au venit totuși propuneri de la prieteni să particip la alte curse și competiții începând cu mai. La care am participat însă fără antrenamente dinainte, căci le uram.
Astăzi se face un an de la prima cursa oficială, Crosul Hospice. Ca și atunci, am participat la cursa de 10 kilometri. Am făcut mai puțin cu câteva minute decât anul trecut și așa cum o spune și Murakami în “Singurătatea alergătorului de cursă lungă”, sunt mulțumit că de data asta “măcar n-am mers” (cu excepția scărilor de la 3/4 din tură).
Cu toate astea, mă “antrenez” aproape în fiecare zi încercând să parcurg minim 10000 de pași. Lucru pe care îl iubesc. Îmi place tare mult să observ oameni, interacțiuni, gesturi, natura, linii, clădiri, culori.
De ce alerg? Cred că cel mai bun răspuns pe care îl pot da acum este că încerc să îi inspir și pe alții, să le ofer încredere că pot face ceva. Fie că e vorba de alergat, de sală, de citit, de vizitat, de fotografiat.
Nu știu dacă o să fac vreun ultra triatlon, dar un triatlon din ăsta drăguț, cu 2 kilometri înot, 20 alergare și 90 pedalat, sigur o să fac până în 2020. Am nevoie doar de un motiv mai bun. Andrei Roșu o face pentru Hospice. Și pentru copiii lui, probabil. Eu mă mai gândesc între timp.