M-a sunat ieri unul dintre colegii de cameră de la cămin. Era curios dacă sunt pe acasă, în Neamț, dar cu mult mai mult ca să îmi dea un sfat. Mi-a recomandat să mă fac fotograf de nunți. Că se fac mulți bani în domeniul ăsta. Sau măcar fotograf. Apusul de mai jos l-a făcut să îmi spună asta.
M-a surprins spunându-mi că are grijă de fiul lui de 11 zile, că mai are cateva libere și ne vorbeam că luna asta s-au facut șapte ani de când am terminat liceul. Patru ani în care nu am învățat pe cât de mult mi-aș fi dorit acum, patru ani în care nu am citit nici a zecea parte din câte aș fi putut să citesc, patru ani în care am fost prea timid încât să încerc măcar să cuceresc o fată.
Mi-e tare dor de perioada aia și știu că încă nu pot da timpul înapoi, dar aș fi schimbat o mulțime de lucruri la mine cu mintea de acum. Mi-e dor de timpul ăla pe care îl pierdeam atât de ușor. Astfel că acum încerc să recuperez cât mai multe lucruri din cele pe care nu le-am făcut atunci.
Am scris aceste rânduri pentru că-mi place foarte mult teatrul și că abia aștept să merg la multe piese în București. Particip la campania de teasing a Teatrului Nottara “Ție de ce ți-e dor”.