A fost un început de 2016 cu mult mai bun decât mă așteptam. Faptul că m-am înscris în PRIME Brașov în noiembrie mi-a adus o mulțime de beneficii, dar și o nouă paradigmă.
Cred că totul a pornit însă de la prietenul meu, Ștefan, pe care îl invidiam în urmă cu doi ani, pentru că din ce îmi povestea, era la tot felul de evenimente zi de zi, iar eu mă simțeam un frustrat. Îmi spuneam atunci că în Brașov nu se întâmplă nimic. Acum nu mai cred asta. Acum evenimentele “mă caută ele singure” pe mine. Și spun “da” cât mai multora.
Și simt nevoia să las undeva urme ale acestora și a informațiilor pe care le aflu pe parcurs. Facebook-ul nu mai e la fel, și sunt la al doisprezecelea pas și ultimul de a mă vindeca de acesta. Mai trebuie doar să mai ajut pe încă cineva să reușească. Corelație cu ultimul pas din procesul de dezalcoolizare de la americani și programul lor, AA.
Întotdeauna mă descriam până acum astfel: “am un blog, dar nu sunt blogger”. Voi schimba asta.
