Ok. Aceleași ingrediente:
– voie buna, deși e ora 02:17 noaptea;
– timp, pentru ca nu e încă 07:00 dimineața când trebuie sa fiu apt de munca si prezent la recepția hotelului;
– muzica buna;
– sa zicem inspiratie, deși îmi ajung primele trei.
Zi lunga! Lunga ca naiba, deși nu am făcut treaba sau cine mai știe ce. Sâmbăta, după ce am ajuns de la București, direct somn timp de 12 ore. In rest, parca as fi fost un urs koala, un leneș fără măsura. Duminica, adică deja ieri la aceasta ora, trezitu-m-am la 10:45 cu chiu cu vai cu alarme pe telefon amânate si răsamânate. La 11:28 am plecat din mirificul Brașov cu doi colegi pe care am avut ocazia sa ii cunosc mai bine – oameni foarte faini, de altfel. Ajungem mai cu o depasire mai cu o bara la bara in Ploiești pe la 14 fără ceva.
Între timp am anunțat o colega foarte buna cu care nu m-am mai întâlnit fata in fata ca voi fi acolo si am hotărât o întâlnire ad-hoc. Fata a fost exact așa cum o știam si cum mi-o imaginam pana in acel moment doar din câteva conversații telefonice: glumeață dar foarte integră in același timp.
Îmi place extrem de mult la ea ca spune verde in față. Si îmi place asta pentru ca teoretic spune doar despre alții lucruri din acestea. Dacă as fi călcat eu stramb pana in acest moment sunt sigur ca mi-as fi luat replicile cuvenite, insa personal, nu cred ca i-am dat ocazia. Totuși, pot spune același lucru si despre ea. In fine, esența e ca e o fata minunată si o spun la modul cel mai serios. Abia aștept sa o revad si cel mai probabil asta se va întâmpla destul de repede după ultimele premoniții interceptate de la o forma de inteligenta superioară.
Cu mare părere de rau, din cauza timpului, ne-am despărțit ca mai apoi sa iau impreuna cu alti colegi autocarul din Ploiești ce ne-a adus spre locul de cazare din Craiova si anume Hotel Parc – câteva aventuri pe aici pentru ca odată ajunsi in oras, șoferul nu știam sa mai ajungă si la destinația finala. Noroc cu telefoane mobile si GPS-uri. Drumul a fost frumos. Mi-am luat bătaie la table din prima, așa ca m-am lecuit in acest joc.
Ce-am făcut, ce n-am făcut e ca ne-am grupat patru persoane, doua fete, doi băieți si am început juca ceva necunoscut mie. Numele jocului nu îl știu insa îl voi descrie. Se ia o valiza de mărime medie spre maxima. Se iau cât mai mulți oameni si unul din ei începe a zice litera A a alfabetului, pentru ca următorul sa îl oprească la un moment dat. Cu litera in cauza se începe mai apoi a se spune pe rând câte un cuvânt ce incap in valiza de mai sus. Dacă te blochezi, ieși din joc. A fost frumos, ceva diferit de FAZAN, asta pana când a venit un coleg ce stia deja jocul si ne-a făcut pe toți de fiecare data.
Odată ajunsi la hotel, m-am îndreptat spre camera alocată si m-am schimbat pentru ca mai apoi sa ne îndreptat pașii spre localul in care urma sa cinam. Voie buna, voiosie, am mâncat, am ajuns înapoi la hotel ca mai apoi sa mergem in camera celor doi colegi/prieteni cu care am venit. Acolo distracție si povestirile au mai continuat circa doua ore ca mai apoi sa se aștepte liniștea peste tot.
Pe asta noapte – dimineață(02:49) am terminat. Revin mai târziu cu pozici de pe santier.
