Acum o lună ajungeam din întâmplare prima dată pe un munte în adevăratul sens al cuvântului, pe Piatra Mică. Ieri aș fi mers pe Piatra Craiului, însă nu puteau să parcurgă toți ceilalți cu care am mers distanța până acolo, așa că am făcut încă o dată traseul ăsta și poate că o să-ți dorești să mergi și tu.
Am ajuns odată cu răsăritul în Zărnești și m-am dus spre cabana Gura Râului, unde urma să mă întâlnesc cu ceilalți.
De la drumul mare și până în poiana cu stână urci după cum crezi mai bine. Ești însă întâmpinat de astfel de imagini.
Dacă ești curios, găsești și așa ceva
La Curmătura găsești mâncare excelentă pentru atunci când te afli într-o astfel de drumeție. Omletă dimineața, ciorbă de fasole cu afumătură sau varză călită cu cârnăciori, o să zici că se întrec cu mâncarea de odinioară a bunicii.
Urmează muntele propriu-zis. Pare imens, dar îl poți dovedi piatră cu piatră
Odată ajuns în vârf îți vei fi zis că totul a meritat și că data viitoare vei vrea ceva și mai mare.
Dacă nu găsești oițele dimineața, sigur le vei găsi la prânz mâncând nederanjate
A photo posted by Tudor Crețu📱 (@tudorcretu) on
Și mai cunoști și oameni faini. Cele patru persoane cu care am mers ieri au fost foarte interesante și am găsit o mulțime de lucruri pe care le mai aveam în comun, pe lângă munte. Monica e doar unul dintre ei și poți citi mai multe cuvinte despre ea mai jos. Costi a strâns gunoaie pe drumul spre cabană, un gest foarte frumos. E păcat că lumea totuși aruncă, n-ar trebui să stea nimeni să strângă după altcineva. Ramona a făcut aceeași facultate ca mine, sociologia, iar Corina, ea a fost cu invitația și cu buna dispoziție.
Să mergi și tu, sigur o să-ți placă.