Joia trecută am ajuns la Bicfalău. Retrospectiv, ar fi fost cu mult mai bine să vin în weekend, datorită cerului senin și nuanțelor mai plăcute pe care le-ar fi dat pozelor. Sigur și pământul de pe ulițe s-ar mai fi zbicit. Asta îi dă o notă mai gri satului frumos din Covasna, ar fi meritat mai mult.
Din câte am înțeles, primarul își dorește să introducă satul în patrimoniul Unesco. I-a convins deja pe săteni să folosească doar șindrilă și țigle ceramice în continuare în locul unor materiale mai ieftine, este destul de îngrijit, dar mai trebuiesc finalizate utilitățile și asfaltat străzile rămase.
Altfel, este ca o călătorie prin timp.
O pensiune tare frumoasă conacul Zolddiofa
Porți cu istorie
Mi-a fost tare drag conacul de mai jos, dar nu mi-am făcut suficient curaj să și întreb daca pot fi lăsat în curte pentru o fotografie. Cred că limba a fost singura barieră pentru mine, am devenit mai timid, pentru că pe cei pe care i-am salutat la început, îmi răspundeau în maghiară.
Aș mai avea câteva poze, dar sunt suficiente acestea. Turnul bisericii reformate era în restauare, dar mi-a plăcut tare mult cimitirul. Flori naturale peste tot, foarte îngrijit și colorat. Ani îndepărtați pe cruci, cu un infinit de povești nespuse.
Instantanee de prin sat
Cuptor conectat cu vreo “bucătărie de vară”, așa cum îi zic eu
Închei cu două căsuțe colorate
Mi-a plăcut, mai merg la iarnă, dar și anii viitori. Pe 26 noiembrie o să ajung în fosta capitală a Bulgariei, Veliko Târnavo, iar pe 18-19 o să ajung fie la Zăbala, tot în Covasna, fie la Gherdeal- Cârța în Sibiu, fie oriunde altundeva. Între timp, am să mai pun alte poze pe Instagram, poate vrei să mă urmărești.
Minunat!
A fost, Alexandra 🙂 mai merg la iarnă, dar și oricând o să mi se facă dor
Pingback: Paisprezece povești din luna noiembrie – Tudor Cretu