Nu pot sa zic ca îmi place să pierd nopțile, însă mi se întâmplă des asta. Fac cum fac și pana la urma tot reușesc să recuperez acel timp nedormit. Spun nedormit pentru ca nu cred ca el este unul pierdut. Asta e una din acele nopți.
Ce mă frământă însă sunt câteva vorbe spuse acum câteva ore de verișoara mea. Și eu și ea am/are o sora/un frate, însă legătura noastră e mult mai strânsă (asta s-a intensificat de cand mă aflu pe plaiuri brașovene).
M-am mai gândit la asta pana acum și am și spus ca suntem ca niște frați, ei, dar și altor persoane, însă nu credeam total în asta pana a spus-o chiar ea asta seara. Și a făcut-o cu totala sinceritate. Am simțit asta. Mai mult decât atât, a spus ca sunt ca un frate și pentru soțul ei.
Nu cred ca i-am răspuns la afirmație, am ales sa păstrez momentan asta pentru mine, dar în curând îi voi spune ca deși doar am părut că am înțeles informația, am și simțit-o cu tot sufletul meu.